Sextil Puşcariu

Origem: Wikipédia, a enciclopédia livre.
Sextil Puşcariu
Sextil Puşcariu
Sextil Puşcariu
Nome completo Sextil Iosif Puşcariu
Nascimento 4 de janeiro de 1877
Braşov, Transilvania, Áustria-Hungria
Morte 5 de maio de 1948 (71 anos)
Bran, Transilvania, Roménia
Nacionalidade romeno
Ocupação professor, filólogo, linguista, lexicógrafo, membro de Academia Romena.

Sextil Puşcariu / Sextil Iosif Puşcariu (4 de janeiro de 1877, Braşov, Transilvania, Áustria-Hungria - 5 de maio de 1948, Bran, Transilvania, Roménia) foi um filólogo, linguista, lexicógrafo, historiador literário, educador, crítico de música e teatro, jornalista roméno, professor na universidades de Cernăuţi e de Cluj, membro de Academia Romena.

Estudos[editar | editar código-fonte]

Sextil Iosif Puşcariu foi educado no ginásio e as escolas alemã e romena alto de Braşov, depois que ele deixou para a Alemanha, em Leipzig, para estudos de pós-graduação (1895-1899), então Paris, França (1899 - 1901) e na Áustria, em Viena (1902-1904). Tornou-se Doutor em Filosofia pela Universidade de Leipzig, em 1899, respectivamente docente privado na filologia romeno na Universidade de Viena (1904-1906).

Obras selectivas[editar | editar código-fonte]

  • Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905.
  • Studii istroromâne, vol. I-III, Bucureşti, 1906-1929.
  • Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910.
  • Dicţionarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniţă), Bucureşti, 1913-1948 (coordonare).
  • Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1921, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987.
  • La letteratura romena, Istituto per l'Europa orientale, Roma, 1923;
  • Études de linguistique roumaine, Cluj-Bucarest, 1937;
  • Limba română, vol. I, Privire generală, Bucureşti, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994;
  • Călare pe două veacuri, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968.
  • Cercetări şi studii, Bucureşti, 1974.
  • Braşovul de altădată, Cluj, 1977.
  • Memorii, Bucureşti, 1978.
  • Spiţa unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.

Filiações[editar | editar código-fonte]

  • Desde 1905, Sextil Puşcariu foi membro corespondente da Academia Romena e em 1914 foi membro titular desta academia.

Bibliografia[editar | editar código-fonte]

  • Sextil Puşcariu, Călare pe două veacuri, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968.
  • Mircea Vaida, Sextil Puşcariu, critic şi istoric literar, Cluj, Editura Dacia, 1972.
  • 100 de ani de la naşterea lui Sextil Puşcariu (1877-1948), Cluj, 1977.
  • „Steaua”, nr. 7-8, iulie-august 1998 (număr comemorativ).
  • Elisabeta Faiciuc, Sextil Puşcariu (1877-1948). Biobliografie, Cluj, 1998, ed. a II-a, 2000.
Ícone de esboço Este artigo sobre uma pessoa é um esboço. Você pode ajudar a Wikipédia expandindo-o.